About
Life is a dance. Live it gracefully !!!Following
Presa scrisă, aşa cum o ştim, e pe moarte, susţin specialiştii. Amalgamul eterogen de ştiri internaţionale, naţionale şi locale, rubricile de sport, benzile desenate, criticile de film, rebusul şi reclamele îşi trăiesc ultimele clipe, metaforic vorbind. Se vorbeşte din ce în ce mai mult, în termeni apocaliptici, de viitorul ziarelor şi presei scrise în general. Criza economică globală nu a făcut decât să adâncească ruptura dintre ziar şi cititorul de presa, începută deja de ceva timp. “Care este viitorul presei?”, se întreabă cei mai mulţi jurnalişti din presa scrisă. În contextul în care presa pe Internet a înregistrat un adevărat boom, iar numărul de bloguri este în creştere, cititorii se axează acum pe domeniul virtual.
Internetul are şi el partea lui de vină: tipărirea pe hârtie a devenit mai puţin profitabilă. Cu toate acestea, noile modalităţi de strângere a informaţiilor şi comentariu, la fel ca şi blogging-ul, în general toate formele de publicare ieftină online, au condus la naşterea unor noi surse de informare. Marile companii editoriale de printuri din lume se confruntă în ziua de astăzi cu o concurenţă puternică din partea unor companii precum Google sau Yahoo care vând anunţuri şi informaţii prin intermediul Internetului şi a gadgeturilor.
Internetul încă nu a devenit acea cloşca cu puii de aur a profitului pe care şi-a imaginat-o întreaga industrie de publishing internaţională, a cărei valoare depăşeşte 300 de miliarde de dolari. După câţiva ani de zile în care presa scrisă s-a adaptat la varianta online, oferind acces liber cititorilor, se pare că tot online-ul ar putea reprezenta salvarea, sub forma unei taxe de accesare.
Se revine la ideea de a “taxa” potenţialii cititori pentru conţinutul online, sau măcar pentru o parte a acestuia.
Starea presei în lume
În anul 2008, aproximativ 100 de ziare din SUA au dispărut. Răspândirea ziarelor din Statele Unite a atins cel mai scăzut nivel din 1946.
În perioada 2000 - 2008, în Franţa, s-a înregistrat o scădere a vânzărilor de ziare cu 16% şi o scădere a veniturilor din publicitate cu 20%.
Wall Street Journal a anunţat recent lansarea unui sistem sofisticat de plată pentru a cumpăra articole prin telefonul mobil.
Trendul presei scrise, de migrare către online, se regăseşte şi la noi, însă în acest moment în România publicaţiile online sunt fie proiecte iniţiate direct online, fie oglinda unor publicaţii tipărite.
Ziarele tipărite fac parte din prezenţa noastră cotidiană încă de la sfârşitul secolului al 19-lea. Va mai fi valabil lucrul acesta în viitorul apropiat? La această întrebare nu s-a formulat încă un răspuns clar. Editorul lui NYT (The New York Times) declară, fără regrete sau nostalgii după vechile timpuri, că în 5 ani ediţia prestigiosului cotidian newyorkez va exista exclusiv online.
Statisticile arată că presa scrisă este în declin. Tirajele publicaţiilor scad de la an la an la, fie că este vorba de cotidiene generaliste, fie de cotidiene de nişă. Care sunt motivele acestui declin al publicaţiilor?
Putem deduce de aici că lumea nu mai citeşte la fel cum citea înainte. Este şi asta parţial adevărat. Studiile arată că există un dezinteres al cititorilor în general pentru lectură, dar ăsta nu este nici pe departe motivul principal.
Internetul a schimbat definitiv raportul dintre public şi presă. Internetul oferă accesul facil, din câteva click-uri la o cantitate de informaţie covârşitoare. Informaţia s-a pulverizat pur şi simplu. Dacă în presa scrisă puteam vorbi de un număr limitat de surse de informare, internetul este nelimitat. Informaţia pe internet poate fi găsită în edişiile online ale unor ziare care există şi în print, în ediţii exclusiv online ale unor publicaţii şi în numeroasele bloguri afiliate fiecărei publicaţii sau care există independent de orice publicaţie.
Consumatorii de informaţie nu s-au împuţinat, dimpotrivă chiar, informaţia este căutată mai mult ca oricând; e adevărat că vorbim despre o informaţie descentralizată de tipul jurnalismului open source, sau citizen media.
Bătălia ziarelor online vs. print nu s-a încheiat. Există voci care susţin că print-ul nu va muri niciodată pentru că spre deosebire de televiziune care este la mâna oricui are un dispozitiv de receptare TV, internetul are nevoie de o tehnologie de conectare mai complicată la care se adaugă cunoştinţe din ce în ce mai specializate de folosire a tehnologiei pe care o presupune accesarea internetului.
Jurnalismul online presupune şi un alt tip de jurnalist. Unul care să ştie să scrie pentru cel mai mare redactor sef: motorul de căutare. Tot mai multe ediţii online îşi modelează conţinutul pentru a fi uşor citit de utilizatori şi mai ales de motoarele de căutare care nu percep nici ironia, nici umorul.
Publicaţiile print câstigau din secţiunea de anunţuri şi reclame şi de asemenea din faptul că se vindeau contra cost. Veniturile ediţiilor online obţin profit din publicitate. Interesant de observat că şi printul ripostează cu armele virtualului. Impedimentul printului e contracostul, dar există un proiect prin care să se remedieze acest aspect. Ziarele print îşi vor deschide paginile publicităţii în curând vor fi distribuite şi nu vândute. Ne putem aştepta la ziare no cost? Tot ce e posibil. Atunci bătălia între online şi print va trece la un alt nivel.
Destinat călătorilor cu metroul sau tinerilor de carieră din centrele de afaceri, cotidianul gratuit Compact a devenit o permanenţă în viata bucureştenilor. Lansat în mai 2006 de către Ringier, Compact a câştigat deja 262.000 de cititori. În aceeaşi perioadă, presa de calitate (Cotidianul, Gândul, Ziua, România liberă) şi ceea ce începe să se contureze ca “mid market” (Adevărul, Evenimentul zilei, Jurnalul Naţional) au pierdut 128.000 de cititori.
Nimeni nu poate afirma că există o relaţie de determinare direct proporţională exclusivă între cele două cifre. Este, totusi, o realitate. Cotidianul gratuit este un fenomen în întreaga Europă. Unul din cinci ziare distribuite în Europa este gratuit. Conform World Association of Newspapers, dintr-un tiraj total de 121 milioane de ziare în Europa, 29 de milioane sunt gratuite.
Şi totuşi, ce sunt ziarele gratuite şi cum le percep analiştii media şi cititorii? Un ziar tradiţional, diferit de celelalte doar prin faptul că este gratuit? Un produs total diferit, creat pentru o audienţă căreia îi lipseşte obişnuinţa de a citi ziare? Un produs inovativ, cu o abordare diferită în privinţa redacţiei, a viziunii editoriale şi a filosofiei de business? O continuare a ştirilor de la ora 7.00, a website-urilor de ştiri şi a agenţiilor de presă?
Inutil să o spunem: publisherii ziarelor gratuite consideră că au lansat un cotidian inovativ. Pelle Tornberg este creatorul Metro, ziarul gratuit cu cel mai mare tiraj din întreaga lume, zece milioane de exemplare, şi cea mai mare audienţă - 25 de milioane. El spunea: “Industria presei nu a înţeles că cei mai mari competitori ai ziarelor nu sunt TV-ul sau internetul, ci micul dejun, aerobicul, cariera şi copiii. Ziarele tradiţionale ne privesc ca pe nişte hoţi şi criminali, considerând că le vom fura cititorii. Au dreptate”. Unii analişti media internaţionali consideră că ziarele gratuite subminează rolul presei tradiţionale şi constituie o ameninţare la adresa jurnalismului critic şi de investigaţie. În multe ţări, ziarele gratuite nu au fost mult acceptate în organizaţia echivalentă BRAT, au fost contestate şi boicotate la distribuţie. La noi, cei 262.000 de cititori ai Compact sunt acceptaţi cu afabilitate şi detaşare. Avem o industrie a presei prietenoasă până la urmă.
Cristian Tudor Popescu este convins că, în 15 ani, ziarele pe print vor deveni un “accesoriu vintage”, Internetul fiind viitorul mass mediei.
Cititorii care vor avea ziarul în mână la cafea vor fi ca filateliştii de azi. În România, pe print, nu poţi face profit cu un cotidian quality. Poate tabloidele fac profit, dar cele quality nu.
În contextul crizei economice, dispariţia unor ziare era previzibilă, falimentul unor produse print neavând nici o conotaţie etică. Dacă dispar unele ziare nu e nici mai bine, nici mai rău. Ceea ce se întâmplă în natură nu are conotaţii etice. Când un animal dispare în lupta dintre specii nu e bine sau rău, e natural. Se întâmplă.
Munteanu Raluca Elena
